Unul din momente…

Da… aparent am scapat de un vizitator incomod de pe blogul meu…sau poate n-am scapat… Nu stiu… si la fel nu stiu daca vreau sau nu sa citeasca aberatiile mele…sufar de unul din momentele alea in care vreau sa scriu, adik as prefera cred sa vb cu cineva, dar in lipsa momentan scriu… Ascult o melodie si-mi aduc aminte de o fraiera… O fraiera care n-a stiut sa ma aprecieze pt ceea ce am fost, sunt si pt ceea ce pot fi… de ce e atat de greu uneori? Ma simt singur… si ma gandesc “dar daca”… nu exista nici un dar daca… exista doar azi… trecutul e trecut. De ce draq nu-mi intra in cap bine lucrul asta?

De ce caut, si nu gasesc acel ceva? Sper oare eu la ceva ce nu voi mai gasi niciodata pt ca acel ceva era prea fucked up? Pentru ca poate si eu sunt oare putin fucked up asa in felul meu de mi-a placut atat de mult? Poate pentru ca sunt “artist” de neinteles? Poate pentru ca ar trebui sa fac niste compromisuri pe care nu vreau sa le fac? Concluzia e ca mi-e dor de cineva… I hate this moments… sau poate de fapt eu sunt fraierul din toata ecuatia asta? Just fuck it Alex… uneori functioneaza chiar daca nu asta e felul meu de-a fi si chiar daca nu voi fi niciodata…am invatzat multe lucruri… si aparent da le pot pune in aplicare numai ca nu cred ca vreau… that’s not me…I feel bad about them…si totusi mi-e dor… Si da n-am sa mai fac nimic… n-am sa mai citesc aberatiuni de posturi care o sa ma enerveze sigur N-am sa mai fac nimic si imi propun pe zi ce trece sa nu fac nimic…Poate ar trebui sa pun aprola la postul asta? Poate n-ar trebui sa-l public? Nu… asta-s eu… sunt la oferta… nu ma intereseaza ce cred cei care citesc sau nu… Eu doar vreau sa scriu…

PS: Maine am sa-mi revin si sigur n-am sa recunosc nimic din ce am scris aici :) E doar unul din momente si bine ca macar e din ce in ce mai rar :)

Second day edit: Clar aici abera cealalta parte… nu recunosc nimic, nu sunt eu :)